Ziua bună se cunoaște de dimineață. Ei, astăzi dimineață m-a amuzat unu care conducea o mașină pe care scria AITILOP.
Eram oprit pe banda unu, între alte mașini parcate. Mă asigur, semnalizez stânga. Văd în oglinda retrovizoare că un Logan cu beculețe pe plafon se punea și el în mișcare, ieșind dintre două mașini parcate, mai în spate. Plec tare, profitând de cuplul mai mare al motorului Diesel la turații reduse fața de benzinarul 1.4 MPI ce îl vedeam în oglindă.
Da să vezi, capul de cretă de la volan s-a supărat și imediat a pornit urlătoarea și luminițele colorate. Atunci am avut impresia că sunt în club și ăla e „intro”-ul la o melodie super tare. Dezamăgire…nu începea nici o melodie și deja introducerea se lungea. Nu mai avea nici un farmec.
Între timp ajunsesem pe un sector de drum cu o singura banda pe sens. Nah, hai să îi dau satisfație și să opresc pentru o discuție amicală și un pic de socializare, așa de dimineață. Cum nu eram cu mașina mea, nu am dozat corespunzător forța de apăsare pe pedala de frână și m-am oprit într-o distanța mult mai mică decât cea preconizată. În mod sigur de aceeași părere este și conducătorul OZN-ului din spate, care a trebuit să intre pe contrasens. M-a ratat, nu m-a atins. A reușit însă să oprească în dreptul meu. A oprit și sirenele.
În acel moment eram foarte bucuros. Era prima persoană pe ziua de astăzi cu care puteam schimba amabilități (o „bună dimineața”, „ce mai faceți?”, „o zi buna vă doresc”). Sentimentul nu a durat mult însa pentru că după ce am coborât geamul pentru a ne auzi mai bine am constatat că nenea nu era așa sociabil precum mi-am imaginat. Bucuria a fost înlocuită de dezamăgire când am văzut că se uită la mine cu o privirea tâmpă specifică și bolborosește ceva, fără a deschide geamul lateral. L-am întrebat cât de tare am putut dacă suferă de ceva, are probleme cu orientarea, îi trebuie mai mult spațiu, etc. A fost un monolog frumos pentru că probabil nu a găsit butonul pentru a deschide geamul ca să dialogăm.
Ar trebui să iau lecții de citit pe buze, poate în acest fel aș înțelege ceva din mișcarea buzelor privite prin geamul lateral al unei mașini pe care scrie AITILOP.
Oricum, era supărat tare. Așa de tare încât nici nu a vrut să discute cu mine. A plecat în circa un minut și eu nu terminasem să îi spun toate cele.
Mi-am continuat apoi drumul câțiva kilometrii în spatele lui pentru că drumul nu îmi permitea să depășesc.