Dupa vizita la Pestera Ursilor, am mers prin Pietroasa, apoi pe un drum neasfaltat spre Padis. Nu am reusit sa ajungem in aceasi zi la Padis si ne-am cazat la Pensiuna Perla Boghii. Liniste, aer curat, un parau de munte care trecea la cativa metrii de pensiune, peisaje frumoase, palinca de casa deosebita, tot ce ai nevoie pentru o relaxare completa puteti gasi aici. Nu pot insa sa nu amintesc un aspect neplacut si anume lipsa diversitatii mancarii, neputand alege ce vei manca, fiind nevoit sa accepti ceea ce ti se ofera.
Miercuri dimineata ne-am continuat traseul pe drumul neasfaltat spre Padis. Pe drum, am intalnit mai multe turme de cai care se racoreau la umbra copacilor sau chiar blocau drumul, fiind nevoiti sa oprim pentru a-i alunga.
Cand am ajuns la Padis ne-am facut „aprovizionarea” cu apa, suc si, cel mai important, tigari. Din pacate nu aveam echipament adecvat pentru a face traseele spre Cetatile Radesei, Ghetarul Focul Viu, Cetatile Ponorului, Lumea Pierduta, dar trebuie sa revenim in zona pentru a face si acest lucru. 
Ne-am continuat drumul, cu scopul de a junge la Casa de Piatra si apoi prin Garda de Sus spre Alba Iulia. Din nefericire, drumul era din ce in ce mai rau, multe gropi, denivelari, ingust, in unele locuri traversat de ape care coborau de pe versantii invecinati. La un moment dat ne-am intalnit cu cativa turisti cu o masina de teren, care veneau din sens opus si le-am cerut informatii despre starea drumului. Acestia ne-au recomandat sa nu incercam sa ajungem la Casa de Piatra ci sa mergem spre IC Ponor-Rachitele, starea drumului fiind mai buna pe acest traseu, plus ca aveam o masina cu garda mica la sol.
Dupa ce ne-am chinut cateva zeci bune de kilometrii pe drumul respectiv, am reusit in sfarsit sa ajungem in Rachitele si sa dam de asfalt. Nu era grozav, dar era super fata de ce am avut parte pana acolo. Am poposit in Huedin si am mancat la restaurantul unui hotel de la iesirea spre Cluj. Ne-am continuat apoi drumul, prin Cluj si ne-am oprit pentru cazare in Turda.
Oricat de obositor ar fi fost drumul prin munti, a meritat fiecare kilometru parcurs. Peisajele sunt deosebite, frumusetea lor neputand fii exprimata doar printr-o fotografie.
Am remarcat, placut surprins, ca GPS-ul s-a descurcat de minute prin zona respectiva, indicandu-mi toate intersectiile cu alte drumuri neasfaltate.
