Planuri
Încă din zilele de Paste am rezervat bilete dus-intors la Torino pentru mine și soție pentru week-end-ul în care cade 1 mai. Decizia de a merge a pornit în urma vederii unei reclame on-line a companiei WizzAir cu promoții. Astfel am cumpărat on-line două bilete dus-intors Cluj-Napoca – Cuneo (Torino), cu plecare pe 1 mai 2010 la ora 6 din Cluj-Napoca și intoarcere pe 4 mai 2010.
Drumul până la Torino
Din Suceava am plecat vineri noaptea cu mașina spre Cluj-Napoca. Pentru a evita plata taxei de parcare la aeroportul Cluj-Napoca (unde m-ar fi costat 150 RON) am lăsat mașina pe o strada în Cluj-Napoca de unde a luat-o dimineața un prieten căruia îi trimesesem în prealabil o cheie de rezervă.
Am ajuns la aeroport la ora 4:30 cu un taxi din locul unde am lăsat mașina și am făcut 
procedura de check-in și controlul de securitate. Am așteptat apoi îmbarcarea care a început la ora 5:45, de la poartă până la avion fiind duși cu autobuzele. Avionul a decolat la ora 6 și câteva minute, cu o mică întârziere datorită faptului că a durat mai mult procedura de îmbarcare.
Zborul a fost foarte plăcut, senzația la decolare a fost super, priveliștea asupra orașului Cluj-Napoca minunată și mersul deasupra norilor încântător.
Aterizarea s-a făcut pe aeroportul Cuneo-Levaldigi si a fost și ea fără probleme, echipajul reușind chiar să oprească avionul pe jumătate din pistă (e drept că frânarea a fost cam agresivă). Pe aeroportul din Italia a mers foarte repede controlul actelor (doar carte de identitate) și am ajuns imediat în fața aeroportului unde ne aștepta un autobuz special cu destinația Torino. Costul unui bilet a fost de 10.5 € de persoană, distanța parcursă fiind de 
circa 80 km, până în fața gării Lingotto, distanță parcursă în circa o oră și căteva minute, traseul nefiind pe autostradă ci prin localități. În fața gării am așteptat…și am asteptat… o oră și jumătate până a ajuns și persoana cu care trebuia să ne întâlnim și la care am stat cele 3 zile.
Pentru a ajunge la apartamentul unde trebuia să ne cazăm am luat întâi trenul din gara Lingotto până la următoarea gară care este și capăt de linie – Porta Nuova. Chiar în fața gării , care este în centrul orașului, este stație de metrou.
Metroul din Torino
În Torino au în momentul de față funcțională o singură magistrală de metrou cu 14 stații: Puorta Nuova, Re Umberto, Vinzaglio, XVII Dicembre, Principi d’Acaja, Bernini, Racconigi, Rivoli, Monte Grappa, Pozzo Strada, Massaua, Marche, Paradiso, Fermi.
Linia a fost inaungurată în februarie 2006 cu ocazia Jocurilor Olimpice de Iarnă organizate în 2006 la Torino. Între timp s-au deschis noi stații și este în lucru o altă linie de metrou.
Metroul este complet automatizat, nu există conducător, toate operațiile garniturilor fiind controlate de către un computer. Am stat chiar și in partea din fața unde în mod normal ar trebui să fie cabina celui care conduce garnitura și senzația este interesantă, mai ales că tunelul este iluminat. Cartelele de acces nu se achiziționează de la intrarea la metrou ci de la magazinele speciale din oraș.
Prima zi în oraș
Ajunși la apartament ne-am odihnit până după amiază, apoi am ieșit în oraș pentru a vedea măcar clădirile din centru. Un accesoriu important a fost umbrela, ploaia făcându-și de cap.
Timp de câteva ora ne-am plimbat prin Piazza Castello, Piazza Vittorio Veneto, Piazza Carlo, Piazza Palazzo di Citta, Piazza Reale, etc, hoinărind pe Via Roma, Via Po, Via Garibaldi și alte străzi și străduțe, ocazie cu care am admirat clădirile deosebite prin stilul lor arhitectural. În centrul orașului erau în toi pregătirile pentru venirea Papei pentru oficierea unei slujbe. În ciuda ploii de afară erau o multime de turiști, majoritatea veniți pentru a vizita Domul din Torino unde este expus până la sfârșitul lunii mai Giulgiul lui Iisus.
Seara am fost duși în oraș de către un amic pentru a lua cina. Am așteptat o oră și ceva până am intrat în restaurant. Toate erau la fel de aglomerate și lumea aștepta la ușă fără nici un fel de problemă. Cum mie îmi era foarte foame am fost într-un pub alături pentru a lua un aperitiv (din care aproape că m-am săturat) și am comandat și o cafea, uimind pe toată lumea că doresc să beau cafea la ora aia (era ora 21). Auzisem până acum de cafeaua tare pe care o fac italienii, dar nu îmi imaginam că poate fi așa de tare cănița aia mică în care erau 3 guri mai sănătoase de cafea.
Într-un târziu am intrat șî in localul la care am așteptat să ne vină rândul. Ne-am lăsat pe mâna celui care ne-a scos la cină și am comandat pește. Supriza a fost că am primit un platou cu brânză de bivolița, foarte gustoasă. După ce s-a terminat am primit un fel de blat de pizza cu alt tip de brânză deasupra și ceva verzăciuni, nu știu ce erau.
Eram sătui. Dar surpiză: au apărut trei platouri imense cu tot felul de sortimente de pește preparate în moduri diferite (la grătar, fiert,etc). Am rămas mască dar trebuia să mâncăm ca să nu supărăm gazda.
Când a fost vorba de pește mă așteptam să fie ceva în genul cum se servește la noi, dar m-am înșelat. M-am trezit cu o farfurie plină de caracatițe, calamari, tot felul de crustacee pe care trebuia să le desfaci și să le mănânci doar conținutul și multe alte chestii despre care nu am nici o idee ce ar fi putut fi. Mi-a trebuit circa 2 ore să mănânc și totuși nu am încercat toate chestiile. Nu mai mergea, Nici împinse cu un vin alb super bun și tare (13.75% alcool). Îmi imaginez că masa respectivă a costat o avere, ținând cont și de faptul că doar bacșișul ospătarului a fost de 50 euro.
După o asemnea masă am mers acasă, ocazie cu care am văzut cum arată Torino noaptea. Pe lângă cladirile frumos iluminate m-a frapat faptul că era un trafic auto destul de intens și străzile pline de tineret, asta la ora 2 noaptea. La noi nu vezi atâția oameni nici la ora 2 ziua.
Am trecut și pe o stradă în care își făceau veacul, îmbrăcate foarte sumar, prostituatele (și erau multe, probabil majoritatea românce).
Cafeaua tare și mâncarea foarte multă pe care am ingerat-0 nu m-au lăsat să dorm liniștit.
