Era dimineața. Joi dimineața. Afara ploua, dar se anunțase ninsori abundente. A doua zi trebuia să fiu în Bucuresti pentru a susține examenul de „Inginer sisteme de securitate”. M-am gandit că ar fi bine să renunț la mersul cu mașina și să merg cu trenul. Aceasta a fost o alegere inspirată, ținând cont de starea drumurilor și de promptitudinea autorităților de la noi.
Mi-am luat bilet la vagon de dormit la clasa I, pentru trenul cu plecare joi la ora 22:59. Prețul biletului a fost de 164 lei.
Seara am mers la gară cu un taxi, lăsând mașina în fața blocului. Și aceasta a fost o alegere inspirată pentru că în zona gării Suceava Nord nu există nici o parcare amenajată.
În cușeta vagonului de dormit am nimerit cu un cetățean la vreo 50 de ani care, pe lângă faptul că nu știa să răspundă la „bună seara”, m-a chinuit cu sforăitul lui. Tipul a adormit imediat și sforăia într-un hal de mi-a stricat toată noaptea.
Cu toate că am călătorit de mai multe ori cu CFR-ul la vagonul de dormit, nu mi s-a mai întâmplat până acum să întâlnesc asemenea persoane.
Până la urmă se pare că nu am fost inspirat alegând să merg cu trenul, în ideea de a ajunge odihnit la examen.
Inspirație…sau nu
