Dacă tot eram în Maramureș pentru plimbarea cu Mocănița, am rămas peste noapte în Borșa pentru a vizita zona. Astfel, vineri, 17 august 2012, ne-am trezit dimineață și ne-am grăbit la telescaun pentru a urca pe munte. Noi am fost cam prea matinali, pentru că programul de funcționare începe de la ora 08:30. Am putut așadar savura cafeaua în liniște la restaurantul hotelului Cerbu din Borșa.
Una dintre condițiile de funcționare a telescaunului este să existe minim 15 persoane. Am fost norocoși și imediat s-au strâns turiștii dornici de a urca, preconizându-se o zi frumoasă, cu un cer senin și mult soare.
Lungimea traseului telescaunului este de 2030 metrii, diferența de nivel este de 496 metrii. Durata transportului este de 17 minute. Se vede însă că are o vârstă, fiind montat în anul 1982. Prețul este de 10 lei urcare și 20 lei urcare-coborâre.
De la capătul superior al telescaunului am urmat un drum forestier și în circa 20 de minute am ajuns la Cascada Cailor, cea mai înaltă cascadă din țară. Am fost plăcut surprinși să găsim totuși un firicel de apă care se prelingea pe cascadă, în ciuda faptului că lucrătorii de jos de la telescaun ne-au spun ca nu există apă deloc, fiind o perioadă lipsită de precipitații.
De la Cascada Cailor am pornit spre Lacul Știol alegând traseul marcat cu triunghi, având de urcat pieptiș un versant abrupt care a cam scos untul din noi, fiind nevoiți să ne cățărăm printre pietre. Când am ajuns la vârful acestuia am observat că alți turiști veneau pe un drum forestier, mult mai ușor de parcurs. Panourile de informare lipseau, astfel încât am umblat bezmetici pe platoul alpin, alegând la nimereală drumuri, sperând să ajungem cât mai curând la Lacul Știol.
Lacul Știol sau Lacul Izvorul Bistriței (da, de aici izvorăște Bistrița) este o mărturie vie a ghețarilor care domneau peste aceste meleaguri cu mii de ani în urmă. Lacul este unul glaciar, născându-se prin încălzirea climei și topirea ultimilor ghețari rămași captivi în văile adânci din zona alpină.
Am fost norocoși și am avut parte de o zi superbă, așa că am putut admira reflexia cerului pe apa limpede a lacului. Aș fi petrecut o zi întreagă acolo, mai ales picioarele noastre care nu ar mai făcut nici măcar un singur pas. După ce am mai prins puteri cu puțina mâncare pe care o aveam asupra noastră (nah, am plecat cam nepregătiți la capitolul acesta) am luat-o agale înapoi. De această dată am urmat drumul care ne-a dus cam în circa 90 de minute la telescaun. Cu toate că dimineața ne propusesem să coborâm pe jos, am renunțat la acest plan măreț și am plătit încă 20 de lei pentru a ajunge cât mai repede la Borșa.
Cum am coborât Ne-am înfipt din telescaun ne-am înfipt direct pe terasa restaurantului hotelului Cerbu unde personalul s-a mișcat repede pentru a ne potoli foamea.
Foarte frumoase pozele si filmuletele!