Sâmbătă dimineața, camera de la Hotel Piatra Mare. Avem impresia că s-a apucat colegul să miște mobila și să învârtă camera. Dar nu, era din cauza vinului băut seara. Era destul de târziu așa că am băgat repede un duș pentru înviorare, ne-am dus bagajele la mașină și am mers în restaurant pentru micul dejun. La cât mâncasem seara nu mai mergea nici un pic de mâncare, dar am compensat cu cafea, care m-a pus pe picioare.
Ținând cont de vremea care nu a ținut ieri cu noi când am fost pe Vârful Postăvarul ne gândeam să mai urcăm încă o dată, dacă este senin. Dar nu am avut noroc, că începuse deja să plouă. Minunat.
De acasă plecasem cu gândul să vizitez dacă am timp Cetatea Râșnov. Din Poiana Brașov până la Râșnov sunt circa 10km așa că am coborât în direcția respectivă în loc să mergem spre Brașov. Văzusem anterior fugitiv pe Google Earth că cetatea este amplasată în partea dreaptă a drumului care merge din Poiana Brașov.
Cu toate că eram atent după indicator spre cetate, am ajuns în centrul orașului unde am fost nevoiți să întrebăm un localnic cum putem ajunge la cetatea Râșnov. Normal că a trebuit să ne întoarcem pe unde am venit, până la o anume intersecție. E, pe partea asta era indicator. Or fi fost prea scumpe să pună pe ambele sensuri de mers.
De jos din parcare am urcat cu o remorcă special amenajată trasă de un tractor. Costul pentru urcare și coborâre a fost de 3 lei de persoană.
Cetatea Râșnov este o cetate țărănească, construită în secolele 13-14 cu scopul de apărare împotriva tătarilor. Forma zidurilor este neregulată, zimțată aș putea spune. În cetate se află o fântână adâncă de 146 de metrii, săpată între anii 1625-1640, despre care legenda spune că doi prizonieri turci au săpat la ea timp de 17 ani, fiindu-le promisă eliberarea.
Mi-a făcut plăcere să mă plimb pe aleile înguste ale cetății, sa simt aerul medieval al acesteia. De sus se poate avea o priveliște de 360 grade, având la dispoziție si două telescoape cu care se pot studia îndepărtările.
Taxa de vizitare a Cetății Râșnov este de 10 lei/pers.
Păcat că nu există ghid, nu există afișate decât foarte puține informații despre istoricul cetății. Existau în schimb în cetate circa 5-6 (sau chiar mai multe) magazine de suveniruri (bineînțeles cu multe chinezării). Ar trebui ca după ce vizitează un asemenea obiectiv turistul să plece cu o lecție de istorie învățată.
Mai mult de o oră nu am avut ce face în cetate, timp în care mare parte a plouat, dorindu-mi să fi avut la mine o căciulă măcar dacă nu o umbrelă.
La coborâre nu am avut răbdare să așteptăm tractorul și am luat-o pe jos, distanța nefiind prea mare și fiind mai ușor de mers la vale, panta nefiind foarte abruptă.
De aici am plecat către localitatea Bran, cu scopul de a vizita în fugă Castelul Bran.