În acestă seară butonam plictisit televizorul de pe un post pe altul, negăsind nimic intersant de văzut. Am ajuns la Realitatea TV. Nu știu ce emisiune era, cine era prezentatorul, nu mă interesează, nu mă uit în mod normal la televizor.
Tema discuției era legată de incapacitatea românilor de a își achita creditele luate de la bănci.
Prezentatorul avea date legate de sumele restante, întârzierele la plată și alte detalii.
Ce m-a deranjat a fost tonul prezentatorului, moderatorului sau ce o fi el pe acolo. Vai, săracii oameni, cu ce să își mai plătească ei datoriile dacă veniturile le-au scăzut, costul traiului zilnic a crescut, unii și-au pierdut locurile de muncă…etc, etc. Săracii de ei! Abia trăiesc, vor fi executați silit de bănci, bla bla.
Păi, pana mea, când nea Grigore și-a luat credit pentru a-si cumpăra apartament cu 150.000 într-un ansamblu rezidențial în mijlocul câmpului nu s-a gândit că va trebui să plătească înapoi? Când badea Vasile și-a făcut credit pentru a-și cumpăra plasmă cu diagonala de 116cm (că așa are și vecinul de la 2 și cel de la 3 și colegul Ion și tre’ să aibă și el), nu s-a gândit că trebuie să plătească rate lunare?
Personal consider creditarea pentru achiziția de bunuri un moft. Dacă nu câștigi îndeajuns încât să îți permiți să îți cumperi plasma cât peretele cu banii pe care îi ai, atunci îți cumperi un televizor CRT de diagonala de 51” și stai liniștit în banca ta. Dacă nu îți permiți să îți cumperi un apartament de 120 mp, stai la garsonieră de 35mp.
Creditarea este utilă pentru investiții, de exemplu achiziție echipamente de producție care îți vor aduce venituri în viitor.
Dacă nu ar fi existat atâta deschidere din partea băncilor pentru a acorda credite imobiliare în mod sigur prețurile nu ar fi ajuns așa sus. Ca nu ar fi dat nimeni sumele respective pe patru pereți. Dar las’ că mai bine muncim 30 de ani pentru o cutie de chibrituri într-un bloc unde nu avem locuri de parcare, vecinul de deasupra face inundații o dată la doua luni și cel de lângă noi ascultă manele la maxim până la patru dimineața, nu?
Nu cred că ar trebui să le plângă nimeni de mila. Da, este o situație regretabilă, dar ei au ales din proprie inițiativă să se îndatoreze. Nu au vrut să se gândească ca poate într-o zi veniturile lor nu vor mai fi aceleași, că banii nu se mai câștigă așa ușor.
Românul până nu dă cu capul de pragul de sus, nu îl vede pe cel de jos.
