Introducere în IPv6

Vrem, nu vrem, lucrurile evoluează și noi trebuie să ne informăm, să studiem, să fim în pas cu tehnologia. De ceva timp mi-am propus să mă familiarizez cu protocolul IPv6, dar tot o amân de pe o zi pe alta.
Sunt convins că ați auzit în ultima perioada vorbindu-se mult despre IPv6, mai ales cu ocazia lansării oficiale a protocolului la nivel global, dar, totuși, cu ce se mănâncă acest IPv6?

IPv6 (Internet Protocol versiunea 6) este un protocol pentru rețelele cu comutare de pachete (categorie din care face parte și Internetul), protocol dezvoltat pentru a depăși unele limitări impuse de predecesorul sau, IPv4. Cu toate că sunt modificări importante, lucrurile funcționează pe aceleași principii:

pentru a se realiza transmisia este nevoie de adresă sursă și adresă destinație;
fiecare dispozitiv folosește tot o adresă numerică, unică;

Modificarea majoră ține de lungimea adreselor folosite, care în cazul protocolului IPv6 este de 128 biți fața de 32 biți folosiți în IPv4. Având în vedere dezvoltarea din ultimii ani a Internetului, spațiul de adrese IPv4 (care cuprinde circa 4,29 miliarde de adrese) devine insuficient, acest lucru ducând la necesitatea implementarii IPv6.

Trecerea de la IPv4 la IPv6 nu se face instantaneu, va exista cu siguranță o perioadă de tranziție în care cele două protocoale vor coexista, funcționând în paralel. Vor exista în mod sigur probleme de interconectare și interoperabilitate cauzate de noul protocol, vor exista costuri de instruire a personalului, costuri asociate producerii de echipamente și software capabil să funcționeze după acest protocol, dar beneficiile vor fi evidente.

Notarea adreselor IPv6 diferă de cea pe care o cunoșteam și o foloseam până acum pentru IPv4. Astfel, cei 128 de biți ai adresei sunt reprezentați ca 8 grupuri de 4 cifre hexazecimale separate prin caracterul două puncte (:).
Exemple de notații ale adreselor IPv6:

2a02:2f06:1c20:61f2:2898:5a80:678c:9d4d
2a02:6e00:1:5::2
2a00:1450:400d:805::101f

În cadrul RFC4291 – IP Version 6 Addressing Architecture sunt definite modurile de reprezentare a adreselor IPv6:

nu este necesar să scriem cifrele de 0 de la începutul unui câmp, de exemplu:

2001:db8:aaaa:bbbb:cccc:dddd:eeee:0001

se poate scrie:

2001:db8:aaaa:bbbb:cccc:dddd:eeee:01

sau chiar:

2001:db8:aaaa:bbbb:cccc:dddd:eeee:1
o sintaxa specială este disponibilă pentru a comprima cifrele de 0. Utilizarea „::” indica unul sau mai multe grupuri de 16 biti de zero. Astfel, adresa

2001:db8:aaaa:bbbb:cccc:dddd:0000:1

se poate scrie:

2001:db8:aaaa:bbbb:cccc:dddd::1
în cazul în care avem mai multe câmpuri succesive de zero, putem alege câte câmpuri sâ scurtăm cu notația prezentata anterior.
Astfel, adresa:

2001:db8:0:0:0::1

se poate nota în următoarele moduri, la alegere:

2001:db8:0:0::1
2001:db8:0::1
2001:db8::1
simbolul „::” poate apare o singură dată în notația unei adrese IPv6.
nu are importanța dacă scriem adresele cu litere majuscule sau nu.

Se observă o flexibilitate mare în reprezentarea adresei IPv6, lucru care conduce la multe probleme pentru sistemele de operare dar și pentru operatorii umani. Pentru evitarea acestui neajuns, avem în RFC 5952 – A Recommendation for IPv6 Address Text Representation. Astfel, conform acestui document:

zerourile trebuie să fie suprimate, astfel. De exemplu 2001:0db8::0001 nu este o notație acceptată ci trebuie scrisă ca 2001:db8::1;
un singur câmp de 16 biți 0000 trebuie reprezentat cu cifra 0;
simbolul „::” trebuie folosit pentru a scurta cât mai mult adresele, de exemplu de la 2001:db8:0:0:0:0:2:1 la 2001:db8::2:1;
simbolul „::” nu se va folosi pentru a scurta doar un singur câmp de 16 biți de 0;
nu se folosesc majuscule în cadrul notațiilor adreselor IPv6.

Nu toți biții dintr-o adresă IP sunt folosiți pentru adresarea stațiilor. O adresă IPv6 folosește primii 64 de biți din adresă pentru identificatorul rețelei, iar ceilalți 64 de biți pentru identificatorul portului (plăcii de rețea). Metoda este asemănătoare cu clasele de adrese din IPv4 (dacă vă mai amintiți clasa A, B, C etc).
Identificatorul portului este determinat automat de către gazdă, fără niciun fel de configurare, pe baza adresei MAC a plăcii de rețea astfel:
– se transformă adresa MAC (numită și EUI-48) într-un identificator EUI-64 adăugând secvența 0xFFFE între primii 3 și ultimii 3 octeți din adresă;
– se modifică valoarea celui de-al șaptelea bit din primul octet (bitul Universal/Local) din identificator, obținându-se ultimii 64 de biți ai adresei IPv6.

Sper să am timp în viitorul apropiat să testez și să scriu mai multe despre IPv6.

Articole asemanatoare:

Bogdan Turcanu

Lasă un răspuns

Articole asemanatoare:

Bogdan Turcanu

Related Posts

Lasă un răspuns