După drumeția făcută în urmă cu două săptămâni pe Poteca tematica 12 Apostoli din munții Călimani, mi-am propus să ajung pe Pietrosul Călimani, cel mai înalt vârf din Munții Călimani – 2100 m.
Pe 13 iulie 2014, zi fără ghinion, am plecat din Suceava pe la 06:45 către Gura Hatii (131 km), pentru a încerca să urc până în vârful Pietrosului Călimani. Chiar dacă sunt mai multe trasee turistice marcate care te duc pe vârf, am ales o „scurtătură”. Astfel, din Gura Haitii am continuat pe drumul betonat care duce către fosta exploatare de sulf.
Drumul este chiar într-o stare bună, se poate merge fără probleme. După câțiva kilometrii, am ajuns la o barieră, loc de unde începe santierul de ecologizare a zonei afectate de exploatarea de sulf. Aici există pază umană permanentă, dar ni s-a permis accesul după ce datele mele și a mașinii au fost notate într-un registru.
Cerând indicatii personalului de pază despre traseul cel mai rapid către Pietros, acesta mi-a recomandat să urc cu mașina până deasupra exploatării și apoi să continui către dreapta.
Am continuat pe drumul betonat, care de acum era mai degradat, am trecut pe lângă haldele cu steril și am continuat urcarea către baza exploatării.
De la baza exploatării, drumul continua spre dreapta, urcând. Virează puțin stânga și se ajunge pe un mic platou, de pe care am văzut vârful Pietrosul Câlimani înconjurat de nori. Aici am lăsat mașina, la ora 10:30.
Am continuat urcarea la pas, urmând drumul care urca ușor, sub formă de serpentină.
Această porțiune este ușoară, am mers lejer, fără să ne grăbim și fără să depunem un efort considerabil. În urmă peisajul se deschidea, pe măsură ce urcam.
Între timp, alți turisti au urcat cu mașina pe drumul respectiv, depășindu-ne. Noi eram preocupați cu căutatul bucăților de rocă cu sulf, fotografierea peisajelor și a florei.
Între timp s-au risipit și norii de pe vârful Pietrosul Călimani, dar noi mai aveam mult de mers până acolo. Aveam o oră de când mergeam când am ajuns pe un alt platou, situat chiar deasupra exploatării de sulf. Atunci am realizat că de fapt acesta este locul despre care ne-au spus cei de la pază că este accesibil cu mașina.
În mijlocul acestui platou dezolant am găsit marcajele a două trasee turistice: linie roșie și cerc roșu. De aici am putut privi în cealaltă parte a muntelui.
A urmat apoi o ușoară coborâre și în câteva minute am ajuns la indicatoare. Unul din ele anunța un izvor la o distanță de 150 metrii. Nu am fost la el, încă aveam apă din belșug la noi. Era deja ora 12:30. Aveam două ore de când plecasem de la mașină, iar greul abia acum începea: urcarea (cățărarea) pe Negoiu Unguresc. Vom urma traseul cu dungă roșie.
Dacă la începutul acestei reprize de urcare am făcut slalom prin jnepăniș, spre final a urmat câțărarea pe pietre și bucăți mari de rocă. Încet, încet, am reusit să urcăm. Uitându-mă în urmă, ma strângea în spate gândindu-mă că trebuie să și cobor.
De sus se vedea în zare o construcție, bănuiesc că este vorba de Cabana Rețitiș. Negoiu Românesc se vede ciunțit de către cei care au lucrat la exploatarea de sulf.
În vale se observă fostul lac de decantare. De cealalta parte a versantului se observă în depărtare cum se vaporizează apa din pădure, devenind un nor pufos. De aici, vârful Pietrosul Călimani este la o aruncătură de băț, traseul fiind pe creastă, în bătaia vântului, cu priveliște pe ambele părti ale muntelui.
Și … URA! Suntem sus! Pietrosul Călimani, 2100m!
Privim în toate direcțiile. Ne intindem pe pietre. Ne minunăm de frumusețile care ni se arată. Mâncăm 🙂
E ora 14:15. Au trecut 3 ore și 45 de minute de când am început să mergem pe jos până am ajuns sus. Cu pauze. Multe pauze.
Ajutor de nădejde la această urcare:
După o pauză binemeritată, a urmat coborârea, prin același loc prin care am urcat. Nici acum nu a fost ușor, genunchii fiind foarte solicitați.
Privind în urmă câtre vârful de pe care coborâm, nu imi venea să cred că am fost acolo sus.
Resurse utile:
Harta_muntii_Calimani.zip (1908 downloads )
Articole asemanatoare:
- Drumeție montană: Pietrosul Bistriței
- Drumeție: Lacul Lala Mare – Lacul Lala Mica – Vârful Ineu
- Vârful Pietrosul Rodnei
- Valea Caselor – Moara Dracilor – Șaua Ciobanilor – Vârful Rarău
- Cabana Dochia
- Codrii seculari Slătioara
- Au apărut
- Saptamana de miere – II
- Statistici blog
- Cascada Cailor și Lacul Știol
L-am facut si noi ieri (7 noiembrie 2015). Cum eu n-am avut aparatul foto la mine mi-au prins excelent de bine pozele atasate in acest „Raport de tura”. Multumesc pentru comentariu dar mai ales pentru atasarea hartii, fotografiata la o rezolutie foate buna, nemiscata. Bravo! Cu atat mai mult sunt recunoscator cu cat eu n-aveam o harta a Calimanilor.
@Ioan Andresi, cum a fost? zapada, frig, sau alte detalii, am in plan sa dau o tura in 2 saptamani.
care e traseul de pe Valea Izorul Muntelui catre Gura Haiti?multumesc