Luni mă roagă cineva să merg din Suceava până la Oradea. De fapt până în Ungaria (vreo câțiva kilometrii) pentru a mă întâlni cu o persoană pe care urma să o aduc aici, în zona Moldovei. Cu cea mai mare plăcere am pornit la drum pe la ora 15, pe ruta: Suceava – Gura Humorului – Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei – Bistrița – Dej – Cluj – Huedin – Oradea. Drumul este bun, cu puține porțiuni la care se mai lucrează încă. La 22 eram în Oradea. Întâlnirea era a doua zi dimineața la 6-7, deci trebuia să îmi caut cazare în Oradea. Cum era destul de târziu, am zis că voi sta tot la pensiunea pe care ajunsesem să o urăsc anul trecut. Din fericire, nu mai aveau camere libere. În aceeași zonă, tot pe centura orașului Oradea, am găsit Hotel Tranzit. Destul de liniștit, curat, frumos amenajat, prețuri bune (140 lei cu TVA camera single, din care am primit discount 20 lei).
Marți dimineață înainte de 4 sună telefonul. Cel cu care trebuia să mă întălnesc aproape ajungea la vama Nădlac. Stabilim un punct de întâlnire în Ungaria, la un popas, nu departe de vamă.
În timp ce făceam duș realizez că la Oradea este vama Borș, iar Nadlac este în județul Arad. Fuck. Dupa vreo zece telefoane la ora 4 dimineața pe la toate persoanele care aveau legatură cu faptul ca eram în Oradea și de fapt trebuia să fiu la Nadlac, soluția era una singură: trebuia să ajung la Nadlac, să trec pe acolo în Ungaria și apoi să mă întorc.
De la Oradea la Arad sunt circa 120 de kilometrii, iar din municipiul Arad până la Nădlac încă vreo 50-60. Profitănd de faptul că era o oră foarte matinală, am reușit să parcurg această distanța cu o viteză medie de 98km/h și la ora 7 deja eram în Ungaria.
Partea urâtă a călătoriei abia de aici începe, pentru că trebuia să mă întorc spre Suceava pe traseul: Arad-Deva-Sebeș-Sibiu-Brașov-Tg. Secuiesc-Onești-Bacău-Roman-Suceava. Foarte aglomerat. Plin de „meseriași” pe șosea.
Cum să nu te enervezi cănd vezi câte un prostoi care dacă vede mașina Poliției în afara localității încetinește până la 40km/h și merge așa câțiva kilometrii buni, distanță pe care nu il poți depăși fiind curbe, linie continuă și trafic. Băh, dacă nu te grăbești, mergi pe jos, dar nu încurca traficul.
Parcurgera acestui traseu a durat, durat…. durat…. până la ora 21. Cu toate că eram la volan de la ora 4 dimineața, nu mă simțeam foarte obosit. În tot acest timp în care m-am „târât” din vestul țării pănă în Suceava am făcut în gând un pomelnic lung cu numele celor de la guvernare, „mulțumindu-le” pentru autostrăzile pe care le-au construit.
Totusi, la plecarea spre Oradea, nu am putut să nu ma opresc în pasul Tihuța pentru a face câteva poze:
